Ai aici Imaginea acestui capitol din broșura De vorbă cu sufletul tău 


Tu poți fi mântuit chiar acum! Iata AICI calea!

Deși mântuirea este un dar oferit la inițiativa și costul lui Dumnezeu în exclusivitate (”Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” Efeseni 2:8-9), omul nu devine în mod automat beneficiarul acestei grațieri divine. […] Mântuirea este pregătită și actul grațierii eliberat, dar păcătosul nu este iertat în mod involuntar. El trebuie să accepte această mântuire. […] Prin moartea ispășitoare a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut posibilă ”o cale nouă și vie” (Evrei 10:20) prin care omul să fie reabilitat. Pentru a accepta această cale, omul trebuie să aibă o confruntare serioasă cu drumul greșit pe care merge și destinul tragic ce-l așteaptă. Această confruntare nu este deloc ușoară, deoarece ea lovește puternic în imaginea de sine, în identitatea pe care omul și-a clădit-o cu atâta grijă ani de zile. Omul trebuie să recunoască faptul că este păcătos datorită naturii păcătoase cu care s-a născut, dar și datorită gândurilor și faptelor păcătoase pe care le-a comis. Să fie conștient că vine ziua judecății când va sta în fața unui Dumnezeu preasfânt și va da socoteală chiar și ”de orice cuvânt nefolositor, pe care-l va fi rostit” (Matei 12:36). […] În aceste condiții omul pierdut se agață de singura șansă de scăpare: Hristosul crucificat în locul lui, și se face acel transfer prin care Hristos poartă vina păcatului în locul păcătosului și păcătosul primește iertarea și neprihănirea lui Hristos: ”Pe cel ce n-a cunoscut nici un păcat, Dumnezeu L-a făut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor. 5:21). Aceasta este esența jertfei înlocuitoare a lui Hristos! Păcătosul se încrede în această jertfă și experimentează din plin iertarea de păcat. […] Această criză personală care duce la o dorință acută după iertare și determină o trăire diferită este numită de Scriptură drept ”pocăință”. Iar acceptul și încrederea acordată acestei jertfe înlocuitoare a Fiului lui Dumnezeu prin care iertarea este asigurată, drept ”credință”.
Prin pocăință are loc prăbușirea vechiului Eu egocentric, iar prin credință se umple acel vid creat de pocăință cu noul Eu cristocentric. Pocăința adevărată nu poate avea loc fără credință și, tot astfel, credința adevărată nu poate avea loc fără pocăință, pentru că sunt interdependente. […] lucrarea de convingere de păcat este făcută de Duhul Sfânt (Ioan 16:8), și El nu convinge păcătosul de starea de păcat pentru a-l lăsa într-o stare mizeră, ci îl convinge pentru că are ceva de oferit! El duce păcătosul la cruce – nu pentru a-l abandona acolo sub povară și în rușine, ci pentru că realmente acolo este singurul loc unde poate găsi iertarea! […]
Credința mântuitoare poate avea loc numai în urma contactului dintre păcătos și revelația Scripturii: ”Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Când acesta acceptă mesajul Evangheliei, Duhul Sfânt regenerează acea viață: ”Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre) ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt…” (Efeseni 1:13) […] Deci este imperios necesar să avem o atitudine corespunzătoare față de revelația lui Dumnezeu. Biblia precizează: ”Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6)
***

Pe lângă realitatea unei lumi cufundate în păcat ce-și așteaptă groaznica soartă din ziua judecății, Scriptura mai vorbește despre marea intervenție divină pentru a salva omenirea de la pedeapsa veșnică.
În Apocalipsa 5, apostolul Ioan este transpus în afara timpului și spațiului și asistă la o scenă în care se pregătea contabilitatea zilei de apoi. […] În mâna celui ce ședea pe scaunul de domnie era o cate scrisă și sigilată. Apostolul relatează că un înger puternic a lansat din partea lui Dumnezeu o provocare strigând cu glas tare: ”Cine este vrednic să ia cartea și să-i rupă pecețile?” Era o provocare ce a lăsat puterile galaxiilor fără respirație. Peste întreaga lume angelică s-a așternut o liniște de mormânt. În acel moment apostolul vede soarta omenirii ca fiind pecetluită, fără vreo speranță de reabilitare și este înăbușit în lacrimi: ”Am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea” (Apoc. 5:4).
Disperarea este alungată când Ioan află că ”leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea” (Apoc. 5:5). Privirile lui nu se opresc însă asupra unui leu fioros, așa cum se așteptase, ci asupra unui miel ce părea junghiat, dar care a fost găsit vrednic să ia cartea din mâna Celui ce ședea pe scaunul de domnie și să rupă pecețile. În momentul în care Mielul a luat cartea, întreaga suflare cerească este animată în închinare și laudă la adresa acestui miel victorios. De asemenea, v. 13 confirmă că pe ”toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui ce șade pe scaunul de domnie, și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!”
Această viziune vorbește despre uimitoarea intervenție divină de a salva omenirea din pierzare veșnică. Mielul Junghiat, singurul calificat să rupă pecețile și să deruleze planul de răscumpărare a omenirii, nu este nimeni altul decât Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel întrupat prin fecioara Maria. El a fost prezentat de Ioan Botezătorul ca fiind ”Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1:29). Niciodată până atunci nu se auzise de o asemenea rază de acoperire a unei singure jertfe. […] este vorba de o răscumpărare incredibilă. Pe crucea din Golgota, atârnat între cer și pământ, Fiul lui Dumnezeu a plătit vina păcatelor omenirii cu însăși viața Sa! ”El era jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi” (1 Ioan 2:2).
Și mai copleșitor este faptul că această mare grațiere de care beneficiază omenirea nu a fost concepută în grabă, într-un moment de mare criză în care Dumnezeu să fie constrâns să găsească o soluție la căderea omului în păcat și la consecințele acestei căderi. Scriptura adeverește că această mare mântuire a fost concepută într-o armonie perfectă a Sfintei Treimi înainte de ”întemeierea lumii” (Efes. 1:4, 1 Petru 1:20) […]
Este de-a dreptul uimitoare inițiativa și dăruirea Trinității în a salva omenirea de la chinul veșnic spre care se îndrepta: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Pe bună dreptate lansează Scriptura întrebarea: ”Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare …?” (Evrei 2:3)
***
Înțelegi de ce numai ”Mielul junghiat”, adică Isus Hristos cel crucificat, poate ierta păcatele? […] Înțelegi de ce nici un sfânt sau guru nu poate ierta păcatele? Acest drept îi aparține în exclusivitate Fiului lui Dumnezeu! Cui ai încredințat tu iertarea păcatelor tale?
Ce zici de faptul că Dumnezeu se implică într-o aventură atât de costisitoare pentru a te elibera de păcat? Înțelegi cât de prețios este sufletul tău în ochii lui Dumnezeu? […]Care este atitudinea ta față de așa o risipă de dragoste jertfitoare?
Am încercat să-ți arăt starea disperată în care te afli datorită păcatului și totodată să înțelegi marea intervenție divină de a te salva de la pierzare veșnică. Acum urmează ceea ce tu trebuie să faci ca să fii mântuit. Da, Scriptura îți cere ceva. Fii foarte atent (la capitolul următor)!

Scriptura afirmă că Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut un suflet viu. Așa definește Scriptura ființa umană, ca fiind un suflet viu. Nu un trup care are suflet, ci un suflet care are trup!
Spre deosebire de întreaga creație care a luat ființă la Cuvântul Domnului […] omul a luat ființă în urma suflării de viață primite prin intermediul direct și personal al divinității. Ființa umană are suflare de viață din Dumnezeu.
Acest aspect a fost vizat de Dumnezeu în grădina Edenului când a înștiințat omul să nu mănânce din fructul interzis, ”căci în ziua în care veți mânca din el veți muri negreșit”. Evident că după căderea în păcat omul a continuat să trăiască din punct de vedere biologic, însă pe plan spiritual murise, întocmai după Cuvântul Domnului. În momentul căderii, el a fost deconectat de la sursa vieții sufletului său. El a continuat să existe și să relaționeze cu mediul înconjurător datorită trupului, dar sufletește era mort. Așadar, alungarea din Eden, nu era decât o reflecție a relației întrerupte din cauza păcatului.
Când vorbește despre starea credincioșilor din Efes înainte ca aceștia să fi primit credința, Scriptura spune: ”Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre în care trăiați odinioară…”
Un adevărat paradox: Morți care trăiesc! Deși ei continuă să trăiască în trup, sufletul lor este despărțit de Dumnezeu, adică mort din punct de vedere spiritual. […] ”…toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”, ”nu este nici un om fără pată, nici unul măcar!”
Aceasta este realitatea cutremurătoare a omului în starea de păcat. Dar și mai cutremurător este destinul spre care acesta se îndreaptă. Scriptura este categorică cu privire la soarta păcătosului: ”…partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:8)
Iazul care arde cu foc și cu pucioasă se referă la destinul nespus de îngrozitor pregătit de Dumnezeu pentru îngerii căzuți. Este un drum fără întoarcere unde vor ajunge nu numai demonii, dar și oamenii care fac voia diavolului (Mat. 25:41). ”Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos…” (2 Cor. 5:10). Acea zi este numită și ziua mâniei și arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Romani 2:5-6). Spre acest punct final al istoriei se îndreaptă fiecare suflare omenească, fie că este conștient sau nu de realitatea aceasta.
***
Înțelegi că deși toți au păcătuit, Dumnezeu nu scuză păcatul, ci a pregătit o zi a dreptei judecăți? De la acea zi nu va lipsi nimeni. Acolo vei fi și tu! Știi că pentru a fi catalogat drept păcătos e suficient să ai un singur păcat? Cum crezi că vei sta tu în fața unui Dumnezeu Sfânt și drept? Dar cei din familia ta?
Dacă înțelegi starea disperată în care te afli ca păcătos înaintea unui Dumnezeu sfânt, atunci citește mai departe! Este nespus de încurajator:
***

”De vorbă cu sufletul tău” este o broșură cu nici 30 de pagini. Foarte bine! În această eră a neliniștii și a nerăbdării, se pare că oamenii nu mai au timp, chef, dispoziție să citească. Broșura este tipărită în Republica Moldova la Tipografia Balacron. În următoarele articole voi reda fragmente, porțiuni, pentru că valoarea conținutului ei este deosebită pentru orice om care încă nu și-a rezolvat problema veșniciei.

Intenția este ca cititorul să fie informat și totodată provocat în a-și pune viața în ordine, ca atunci când va avea loc despărțirea sufletului de trup, destinul sufletului să fie unul fericit. Scriptura vorbește despre un fenomen mult mai dureros și mai catastrofic decât despărțirea sufletului de trup, și anume: despre despărțirea sufletului de Dumnezeu. Acesta este un drum fără întoarcere, însă grație revelației divine, acest destin cutremurător poate fi evitat și chia înlocuit cu unul măreț. Sper să-ți faci timp să stai de vorbă cu sufletul tău în lumina adevărului Scripturii. Realmente, această reflecție va fi una dintre cele mai mari investiții pe care o vei face vreodată!
By Radio Vocea Evangheliei Timisoara în lectura lui Ciobota Ioan
Poti primi Biblia audio pe email scriind la adresa ciobotaioan@yahoo.com
by Bill Bright (http://knowgod.com/ro/fourlaws/)
dintr-o privire:


DAR: - Ce ne separă pe noi de dragostea lui Dumnezeu? - Ce ne împiedică să trăim viața din abundență?

ATUNCI Care este soluția?

SUPER: Cum pot primi acest dar minunat al mântuirii?

Bucură-te împreună cu Cerul și întimpărește în mintea și inima ta:
ACUM CÂTEVA ASIGURĂRI PENTRU FERMITATEA TA:

Nu uita că Isus este prietenul tău. Vorbește-i în fiecare zi. Caută cuvintele Lui pentru tine: www.bible.com . Sugestii de citire: PLANURI
Dacă treci situații dificile, Biblia îți oferă ajutor. În orice situație te-ai afla, roagă-te Celui ce poate să facă orice lucru, Celui pentru care nimic nu este imposibil. Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu dacă (KLICK PE SITUATIA INCARE TE GASESTI)




Mat. 6/19-34, Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; 20ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 21Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. 22Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; 23dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! 24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. 25De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? 27Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? 28Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; 29totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? 31Nu vă îngrijorați, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. 33Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
![]()
1 Pet 5/6-7 Smeriți-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. 7Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi.
